M-am intors…sper.

Am dat din intamplare pe unul dintre blogurile pe care le citesc frecvent si am observat cat timp am fost absent pe propriul blog: dragilor, iata ca m-am intors dupa 3 luni, dintr-un motiv ieftin – plictisul. Si ma aflu in fata monitoarelor dumneavoastra fara sa stiu ce sa va zic. Asa ca, am sa las aceasta postare sa fie mai de augur meditativ…sper.

S-au vazut filme bune, seriale si mai bune in aceasta pauza indelungata. Paradoxul predominant cand vine vorba despre aceste doua sfere creative, este ca seriale de televiziune tind sa devina mai de calitate, ba chiar mai cinematografice, decat filmele care misuna prin salile de multiplex astazi. Personajele sunt mai bine conturate, exista povesti dense, pline de tensiune, si realistice. Exemple precum Boardwalk Empire, Lie To Me, Mad Men si deja bine cunoscutul House MD. Concluzia logica este una extrem de tragica: trebuie sa ii dam un sut in fund cinematografului. Daca nu, ma bag pe televiziune. Nu ca nu ai avea parte de succes si in industria filmului, dar din punct de vedere artistic, m-ar satisface mai mult.

Pe planul literaturii, ce pot sa va spun… Am citit Iona si desi cred cu desavarsire ca este o opera de arta, am sa regret la un moment dat ca am citit-o. Asa cum am facut si cu Ion si cu Ultima noapte de dragoste. Ajungi in punctul unde iti dai seama ca ai analizat si ai tot analizat textul si nu iti mai prieste sa-ti mai aduci aminte pana si cel mai nesemnificativ detaliu. Oricum, cititi pentru ca nu va strica.

Pe plan muzical, m-am intors nitel la radacinile hip-hopului romanesc si am fost surprins placut de ultimul material discografic semnat DOC, Scapat de Sub Control. Un album de o calitate rara – dens, ambiguu, plin de lirica desteapta. Big up, DOC!

Pe plan profesional…astept sa vad daca am fost acceptat la Haliotis, un festival de teatru si publicitate. De Magic Fest nu mai zic – numar secundele pana la plecarea in Nord.

Pana atunci, ne auzim cand ne auzim. Sper ca nu in 3 luni.

Publicat în Colţul Cultural, Din Abisul Plisctisului | 4 comentarii

Facebook, Full ACT Night si perindari creative.

Recunosc că sunt uşor ameţit din pricina unor circumstanţe pe care nu le voi menţiona în următoarea postare. Dar e mai amuzant să transmiţi publicului cititor un mesaj obscur printre rânduri, un motiv subtil ce nu poate fi dezvăluit. Dragilor, acesta este motorul suspansului – neimportant pentru existenţa voastră. Voi încerca să redactez următoarele rânduri din amintiri nu foarte îndepăratate.

Includ şi o mică recenzie. Ultimul proiect cinematografic al lui David Fincher, The Social Network, un jurnal ce ne prezintă aventurile digitale şi mâncătoare de somn ale lui Mark Zuckerberg în încercarea de a crea Facebook-ul, în prezent, cea mai mare reţea de socializare din lume. Zuckerberg este la ora actuală este cel mai tânăr miliardat al lumii, iar filmul este o ficţionalizare ingenioasă a faptelor ce au dus la consacrarea proiectului.

Filmul este foarte deştept, ingenios construit şi filmat, montat impecabil. La acest capitol, putem regăsi mărcile stilului lui Fincher – culorile închise ale cadrelor, muzica ambientală bântuitoare şi rapidă în unele momente, personajel având o scenă în voiceover etc. Filmul este foarte bine regizat. Scenariul are o rezonanţă sclipitoare, iar jocul actoricesc, în special cel al personajului principal, rupe normele. În concluzie, este un film care merită văzut, fiind o armonizare superbă între încercarea de a povesti trăirile, succesele şi eşecurile unui şobolan de calculator, şi conceptul filmic rapid plin de slaturi, întretăieri de scene şi cadre spectaculoase.

Vine acuşi şi Crăciunul. Cu această ocazie anunţ ultima postare pe blog de anul acesta şi vă urez Sărbători Fericite! Dar postarea nu a ajuns la sfârşit încă.

Astă seară am fost la Full ACT Night, a 5a lor ediţie şi prima ediţie pe care ajung să o vizionez. Sincer, îmi păstrez aspectele negative ale producţiei pentru mine şi voi aprecia aspectele pozitive: a fost un spectacol viu, jucat rapid, reuşind să smulgă râsete de multe ori şi cu un decor impresionant. Felicitările mele celor din trupa ACT pentru piesă şi pentru perseverenţa de care au dat dovadă pentru realizarea piesei. Îi aşteptăm cu piese mai bune.

După spectacol, nu m-am putut opri din gândit la aspectele creative de care eu am dat dovadă în ultimele zile: zero, desigur. Am o povestire western care aşteptă să fie exploatată în speranţa de a scrie mai mult decât o pagină pe zi, şi o variantă mai sumbră a mitului lui Moş Crăciun. Ambele rămân lipsite de titlu. Nu mă las până nu scriu o piesă pentru Bacovia.

Revenind la subiectul sărbătorilor, am avut două serii de Secret Santa: una la şcoală şi una în trupă. În ambele cazuri am fost surprins plăcut şi pot spune că sunt destul de prins de spiritul sărbătorilor. Oricum, un anume cadou mă face să cred că acest an este unul cu adevărat unic: cause none of you has this shit!!! Ha!

Închei aici. Din nou, vă urez Sărbători Fericite şi un An Nou ca lumea. Ne auzim când ne auzim (în 2011).

Publicat în În Afara Celor Patru Pereţi, Colţul Creativ, Colţul Cultural | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

Hitchcock reinventat

Heads Up! Wallpaper nou la blog.

Revenind la alte aspecte: am văzut ultima fantezie cinematografică semnată de Martin Scorsese, regizorul filmelor Taxi Driver şi Goodfellas (două dintre preferatele mele). Fără prea multe dubii, gândit în toate aspectele şi detaliile de la joc actoricesc la atmosferă, filmul lui Scorsese este o alegorie psihologică ce relatează investigaţiile încarcate de scepticism conduse de Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio).

Nu foarte multe de spus despre acest film. Interpretările sunt curate, de remarcat este centrul de greutate al acestui film, DiCaprio. Scenariul explorează un teren greu de digerat, cel al dezechilibrului mental, dar scenele mai umane ale filmului, îi conferă o aură mult mai credibilă şi, eu personal, am putut empatiza cu personajele.

Ce este ciudat la acest film este legat de regizor: nenea Scorsese. Bine cunoscut pentru subiectele sale de natură existenţială, personajele în cautarea sinelui, cercurile sociale abordate precum lumea interlopă, montajul rapid şi coloana sonoră extravagantă, Scorsese tratează filmul într-o altă direcţie. Shutter Island este un film de investigaţie, un film poliţist, un film ce intrigă psihologic – un soi de Hitchcock reinventat. Dacă e să caracterizăm regia printr-o singură propoziţie, asta ar fi: Este un omagiu foarte reuşit adus lui Alfred Hitchcock.

Recomand filmul cu căldură. Clar, acesta a fost anul lui DiCaprio în materie de filme ce intrigă mintea, împreună cu thriller-ul Inception. Vizionare plăcută vă urez.

Publicat în Colţul Cultural | Lasă un comentariu

3,2,1…

O seară memorabilă. Numai atât am să vă spun. A fost o seară memorabilă. Dacă ajungeţi vreodată să vă înecaţi din cauza propriului râs, să îmi spuneţi. Pentru că înseamnă că aţi fost la un spectacol marca Obligo.

Cei 6 actori (Dan, Alex Mare, Alex Mic, Şerban, Tilă, Teo) au pus în scenă un spectacol (improvizat) de mari proporţii. Şi încă de după terminarea spectacolului, capacitatea lor de a crea momente incredibil de amuzante, ingenioase, inteligente, rămâne un mister pentru mine. Publicul a fost format majoritatea din trupele ACT şi In The Spot. Tot din domeniul teatrului a venit şi trupa Nobody’s Group, dar în număr mai mic. Oricum, publicul a fost ţinut în priză până la final.

După spectacol, i-am felicitat pe cei din Obligo şi am făcut o vizită în The Stage pentru o sesiune mică de dans. Aşa, ca să închei seara cum se cuvine.

Şi închei acestă postare cu un sincer „Felicitări!” pentru cei din Obligo. Vă mai aşteptăm prin Bacău. A fost o seară în care timpul a stat în loc, în care nimic nu am mai contat şi unde tot ce puteai auzi erau râsete isterice.

 

Publicat în În Afara Celor Patru Pereţi, Colţul Cultural | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Eu zic -„limba”, voi spuneti -„romana”.

Acum câteva luni, MC Bean (vizionarul vocalist al trupei Blanoz şi Şuie Paparude) împreună cu DJ Limun şi cu alţi rapperi precum Omu’ Gnom, Kazi Ploae, Chimie şi Dragonu’ 47 şi-au adunat forţele pentru crearea unui album unic pe scena hip hopului românesc şi a industriei muzicale autohtone: Subcarpaţi. Construit cu o poftă nestăpânită pentru frumuseţea folclorului carpato-danubian şi a ritmurilor demente şi ingenios construite de Limun, Subcarpaţi a fost un imens succes, înscriindu-se în seria materialelor discografice cult, precum „Imperiul Lianelor” de la Kazi Ploae şi Specii.

Pe data de 1 decembrie a avut loc în Bucureşti lansarea oficială a turneului de promovare al albumului (îmi rod unghiile în aşteptarea concertului) sponsorizată de un concert şi de prezenţa unui minidisc pe pagina oficială a trupei. Sincer, mi-a plăcut foarte mult surpriza rapperilor noştri compatrioţi. Melodiile sunt pline de patos, un stil cu care suntem obişnuiţi din partea lui Bean. Partea proastă e că……sunt doar 4 melodii cu vocal şi 3 instrumentale ale acestora. Interesant este de remarcat discursul din „Abia la început”, cea mai personală piesă a discului.

Cu ocazia acestei mici recenzii, vă urez weekend plăcut. Eu am un concert la care să mă duc azi şi un spectacol de improvizaţie de vizionat şi de digerat. Ne vedem la Şuie.

Publicat în În Afara Celor Patru Pereţi, Colţul Creativ, Colţul Cultural | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Recenzie de film

Salutare. Voi încerca să mă ţin de promisiunea făcută în postul anterior şi să postez chestii mai frecvente pe blog. De data aceasta, m-am gândit să împărtăşesc cu voi, perindările mele prin lumea mai artistică.

Aseară am văzut „Mary and Max”, un film unic în amalgamul cinematografic contemporan. Realizat de un australian folosind animaţia-clay, filmul este o poveste ingenioasă şi originală, plină de umor şi de melancolie, de rezonanţă si de mesaj. Bazată pe fapte reale, este vorba despre o fetiţă de 8 ani din Australia ,pe nume Mary, care în urma unor circumstanţe mai mult sau mai puţin ciudate (vedeţi filmul, doar nu o să vă dau toate detaliile intrigii) ajunge să se împrietenească cu un evreu american de 47 de ani din New York pe nume Max. Între cei doi se leagă o prietenie strânsă, Mary ajungând să-i împărtăşească prietenului ei american, povestirile ei cotidiene şi întrebări ale existenţei.

Filmul reuşeşte un lucru omis de foarte mulţi creatori de cinema: avangardismul tehnicii folosite în film egalează densitatea poveştii. De altfel, personajele, faţă de alţi eroi din filmele de animaţie, sunt oameni, nu animale antropomorfizate. Oameni cu o perspectivă o vieţii şi cu conflicte interioare. O temă explorată în film este linia subţire dintre tragic şi comic, spectatorul fiind supus la meditaţie după ce râde.

Mi-a plăcut foarte mult film. Nu prea ai ce să nu îţi placă la un asemenea film: râzi, te încânţi de poveste şi de tehnică, e original şi nu e foarte lung: 90 de minute. Vi-l recomand cu căldură.

Asta a fost cu postarea de azi. Vizionare plăcută.

Publicat în Colţul Cultural | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nu mai e mult!

Dacă nu intram pe blogul lui Nelu’, eu nu realizam cât de mult timp a trecut de la ultima postare. Mulţumesc Nelu’! Pe lângă asta, am fost destul de ocupat în ultimul timp cu diverse. Dar revenim la lucruri de altă factură.

O parte din vechea şcoală In The Spot (Tavi, Noe, Mişu – primul weekend şi Copac, Creţu, Dedeea şi Ana – al doilea weekend) au trecut poposit în umilul peisaj băcăuan. Vizitele s-au lăsat cu 2 petreceri epice în The Stage, urmate de moşeală şi dans pe ritmuri de drum’n’bass.

Azi am dat teza la română. Probabil singura teză de până acum unde nu am întâmpinat greutăţi majore. Bătaia de cap a fost cu cele 4 ore înainte de teză, când ne mai rugam de profesori să repetăm câteva minute din oră. Aştept rezultatul.

Iar acum, punctul culminant al postării: săptămâna viitoare avem 2 evenimente de mare amploare. Primul, concert Suie Paparude în Zebra pe 3 decembrie şi reprezentaţie de teatru sport susţinută de trupa Obligo in Vial Caffe, pe 4 decembrie, ora 20:00. Cu siguranţă va fi un weekend de pomină.

Regret să conştientizez absenţa unor materiale mai interesante pe blog, dar cheful pentru scris îmi vine destul de rar în ultima perioadă. Am să încerc să postez mai des, momentan lucrez la un scenariu. Salutări!

Publicat în Din Abisul Plisctisului | Etichetat , , , | 1 comentariu