Dacă sunteţi amatorii ai cititului, vă recomand cartea următoare. Nu o să vă ia mai mult de câteva ore să o citiţi. Este o carte excepţională: Oscar şi Tanti Roz.
Imi asurzea auzul momentul culminant al procesului si tot ceea ce puteam sa respir in jurul meu era cianura pura imbibata in sampanie frantuzeasca. Retardatii cu papion la gat si curvele cu margele chinezesti savurau un cordon bleu inainte ca propria duhoare sa le acapareze sufletele, inainte ca ei sa se poata priveasca in oglinda adevarata lor natura. Zeci de furculite sunt suspendate in aer si incetul cu incetul pielea li se transforma in cenusa. Oasele incep sa rugineasca din pricina lacomiei iar ochii se topesc in orbite precum inghetata intr-o sauna. Corneele raman atintite spre cer unde milioane de tone de praf sunt purtate de vant. Sunt pasari ce sa ineaca in odrava vazduhului si copii care au ramas impietriti pe tobogane.
Dupa toate aceste rahaturi, dupa scandalul si chinul prin care pretindeti voi ca treceti si ati vrea din tot sufletul sa puteti scapa de toata povara, trebuie sa vin eu. Trebuie sa imi iau matura, sa imi pun sapca de baseball pe cap, sa ma inarmez cu manusi si cu un tomberon si sa incep sa strang in urma voastra. Iar partea cea mai trista e ca fac acest lucru in fiecare zi. Tare mult as vrea ca urmatorul genocid sa fie mai…tarziu? Cer prea mult cred…
S-a ales praful de tastatura de cand nu am folosit-o in scopul postarilor pe blog. Ma gandeam ca mi-ar prinde bine o iesire intr-un spatiu virtual, calm si linistit, dominat de caractere bine asezate in pagina si de informatii utile vietii de zi cu zi. Au mai trecut aproximativ 2 saptamani de la ultima mea postare iar pe planul liceal, nu e nimic nou sub soare.
In incercarea de a prezenta perindarile lui Ghilgames la ora de literatura, discursul meu si al Stefanei, unul cvasipregatit ce-i drept, a fost intrerupt constant de adaugarile profesorului legate de importanta poporului sumerian, paradoxurile din cel evreu etc. Asa am ramas cu o prezentare lasata in aer si a carei urmare va avea loc in urmatoarea ora de literatura. Si cum din 12 tablite, am prezentat numai 2 intr-o singura ora – cred ca va imaginati ce se va intampla.
Totusi, am avut printre cele mai geniale ore de latina. In timpul ascultarii la tema (bietul Andu) profesorul a inceput sa « glorifice » ridicolul cartilor din seria Twilight sub forma unui comentariu literar (cu referinte la conflicte interioare si exterioare, personaje, actiune). S-a lasat cu aplauze si rasete in toata regula. Discutia a ajuns pe taramuri interesante, legate de identitatea literaturii romane in timpul regimului comunist si de imbecilitatea comercializarii si promovarii unor carti mediocre. Concluzia, cultura nu dauneaza grav sanatatii. Iar ore de acest gen sustin ideea.
A fost redeschiderea oficiala a pub-ului The Stage, unde a fost sustinut un concert marca Vita de Vie. Foarte misto concertul. Poate singura chestie care m-a deranjat a fost cele 2 ore de asteptare pana la startul oficial. In rest, n-am nimic de contestat.
Impreuna cu trupa In The Spot am sustinut in premiera un spectacol de teatru sport la Villa Cafe. A fost o experienta pe cinste, in ciuda tonelor de transpiratie inainte de spectacol.
In incheiere, m-am gandit sa scriu o mini-recenzie de promovare a unui album aparut prin iulie si distribuit gratuit pe Internet de catre artistii titulari. Este vorba despre Subcarpati, un album hip-hop si un produs de o calitate rar intalnita in industria muzicala de astazi. Este un album puternic, visceral, superb construit si mixat. Mesajul extrem de rezonant al albumului reiese dintr-o explorare a temelor deja existente in cultura romaneasca. Cei de la Subcarpati nu invoca un mesaj nou. Este un sentiment tensionant, prezent si cunoscut de romani, sunt niste ganduri care ne bantuie existenta, iar cei de la Subcarpati reusesc sa livreze acest mesaj intr-o maniera impecabila. Jos palaria!
Salutări naţiunii. Duminica asta marchează încheierea primei săptămâni de şcoală. Neuroni nevinovaţi şi ore pe care le-ai putea folosi în scopuri mai pragmatice decât să stai într-o bancă şi să experimentezi capacităţile pixului şi altor accesori ce îţi zac prin penar.
M-am bucurat de feţele vechi pe care le-am văzut hoinărind pe la fumuar şi prin curtea şcolii, m-am şocat de feţele noi (numite ostentativ de către Nidal, “hipsteri”) şi probabil îmi era foarte greu să îmi dau seama că am ajuns în clasa a 11a şi mai ieri eram la începuturile liceului.
Orele au fost mai mult sau mai puţin nimicitoare de nervi. Limba Latină m-a luat prin surprindere, materia promiţând multe chestii interesante, în afară de gramatică. La polul opus în materie de surprize, se află Literatura Universală. Imaginaţi-vă că staţi în faţa celui mai frumos obiect din lume, un obiect pe care mereu vi l-aţi dorit şi pe care l-aţi căutat toată viaţa. Dar din păcate, lângă el se află un om care vă citeşte lista instrucţiunilor şi a normelor de siguranţă, de altfel o listă interminabilă. Ei bine, acesta este profesorul meu de Literatură, iar obiectul reprezintă materia.
Dar săptămâna nu a fost numai un privilej de a-mi vedea răbdarea cum se duce pe apa sâmbetei. Am ieşit cu hipioata, cu cei din ITS (cel nou şi cel vechi). S-au ţinut audiţii - viitorul ITS se anunţă a fi unul….interesant?! Cam atât pentru postarea de azi. Vă las cu un filmuleţ din emisiunea de improvizaţie “Whose Line Is It Anyway?”. Ne auzim când ne auzim.
Felicitari Matei. RIP Gabi. Mai jos aveti un mic filmulet care aminteste de un eveniment memorabil in istoria In The Spot la T4T. Repet, e “inside joke” deci pentru cei care nu stiu, nu incercati sa va prindeti. Enjoy!
Începe şcoala. În afară de asta, nimic nou de transmis naţiunii. Zilele recente au fost pline de angoasă antişcolareasca (asta, cel puţin pentru mine). Ştiu doar că am să ajung în noua sală de clasă, încântat de feţele vechi care nu le-am mai văzut de mult şi după aia, încetul cu încetul se duce tot entuziasmul. Şi uite aşa, începe şcoala.
A fost şi ziua mea pe undeva săptămâna asta. S-a ieşit în oraş, s-a râs, s-a băut (Dr. Pepper, majoritatea ce-i drept) , s-a glumit. Am petrecut timp şi cu hipioata. Toate bune şi frumuoase.
Am planuri mari pentru duminică. Va avea loc vizionarea în trupă a prestaţiei de la T4T. Generaţia 90 va fi prezentă şi aşteptăm feedback cu desăvârşire. Scuzaţi absenţa de pe blog, dar probabil plictisul mi-a afectat şi scrisul. V-am lăsat, şi ne auzim când ne auzim.
